Pentru ca vine 1 decembrie si dupa cum bine stiti noi suntem niste romani adevarati, iar daca nu stiti sa va fie rusine nesimtitilor si sa nu ne mai cititi niciodata. Daca de la balconul vostru nu atarna un steag al Romaniei (Mari de preferinta) pe data de 1 decembrie sau daca nu o sa iesiti din bodegi ranga de beti cantand Treceti batalioane romane Carpatii sunteti degeaba. Eu personal am planificat cu Ionel o betie in cinstea poporului roman. Desi ne dorim din suflet nu cred ca vom fi in stare sa bem pentru si cat tot poporul roman, dar vom incerca si presupun ca ne vom apropia de rezultatul dorit.

Si ca tot veni vorba de betii de 1 decembrie sa va povestesc cateva dintre ele care au avut loc in anii trecuti.

Anul trecut spre exemplu am pregatit ceva special, am avut artifcii si un cal vopsit in tricolor. Marcica, vecina noastra, s-a oferit sa face bodypainting pe ea cu penisurile si evident noi nu am refuzat. Era dubios dupa pentru ca mai mult era vopsita pe la gura, intre sani si picioare, dar gestul conteaza pana la urma. Si am zis ca de Ziua Nationala a Romaniei toti romanii trebuie sa se bucure si toate minoritatile trebuie sa fie romani in ziua aceasta speciala. Asa ca am mers la singurul ungur din sat s ail invitam la petrecerea cu sarmale si ciolan cu fasole care se desfasura in curtea mea la 3 metri de buda de unde gemea CoiRos de la prea multe fasole mancate pe fuga.

El ne-a refuzat, iar noi ofticati pentru aceasta indrazneala am zis ca i-o facem. In seara aia m-am vorbit cu baitanii din sat sa ii facem de petrecanie lui Ijvan si sa ii vopsim acoperisul in tricolor, iar de horn sa ii legam steagul acestui pamant minunat numit Romania.

Dupa ce ne-am imbatat bine, eu cu Ionel, CoiRos, seful de post, Vietnam si Niki am plecat spre casa de la marginea satului. Casa ungurului care nu a primit ziua de 1 decembrie in umila lui locuinta.

Planul era facut si eu gata sa il execut (ca sa citez din BUG). Niki, pentru ca era mai mare, urma sa ma ajute sa ma sui pe umerii lui sa ajung pe acoperis si asa pe rand pe toti dintre noi. Primul care a vrut sa se suie a fost Ionel. Niki cum era putin beat s-a clatinat si a alunecat, iar Ionel saracul a cazut cu barbia de peretele casei ungurului de ramane saracul inconstient jos cu balele amestecate cu sange curgandu-i pe bot usor si pe jos.

Vietnam cand a vazut faza asta inceput sa vomite involuntar peste tot si se invartea in cercuri in timp ce facea asta si a ramas ca eu impreuna cu CoiRos sa facem treaba ca lumea.

Ma sui eu primul si il trag si pe CoiRos dupa mine, cu tot cu steag si vopseaua pregatita pentru a decora acoperisul. CoiRos se impiedica si varsa vopseaua pe Niki jos care speriat ca s-au cacat porumbeii pe el in mijlocul noptii incepe sa se tavaleasca prin curte dupa cum a vazut la tehnici esentiale de supravietuire.

Intre timp prin nu stiu ce minune, Vietnam stergandu-se de voma pe la gura ajunsese pe acoperis cu o drujba pornita dupa el pe care o invartea ca si cuţitarii pe un … cuţit. Si mi-a raspuns ca trebuie sa faca o gaura in acoperis unde sa infingem steagul victoriei. A ales un loc pe acoperis si in momentul in care a inceput sa taie a trecut cu drujba printr-o grinda a casei si direct pe televizorul ungurului a cazut. Eu panicat, impreuna cu CoiRos am zis sa infingem amandoi steagul repede. Si am apucat amandoi steagul in acelasi timp, il ridicam s ail infingem, moment in care CoiRos cade jos si eu dau sa infing steagul care i-a intrat direct in anus porvocandu-i o masturbare anala.

Speriat am sarit jos, l-am luat pe Ionel in cârcă si am fugit de acolo. A doua zi la stiri am vazut rezultate: un tanar a fost atacat de un ungur cu un steag romanesc, dupa ce inainte de acest lucru a taiat acoperisul propriei case pentru a ii rupe piciorul altui roman dornic de sarbatoare nationala. Despte Niki nu au scris nimic, cred ca s-a tavalit pana acasa.

Profit de acest moment pentru a-i mulţumi lui Marcel pentru efortul care îl depune pentru susţinerea mea în liceu. Am hotărât împreună ca unul dintre noi să se realizeze pe plan professional pe când celălalt să muncească pentru amândoi. Oricum suntem legaţi pe viaţă deci nu mai contează restu.

Aşa că eu trebuie să merg la liceu. Da! Am 21 de ani şi sunt in clasa a 9-a. Sunt cel mai mare băiat din clasă şi chiar mai mare decât unii dintre profesori. Teme nu prea fac eu dar sunt atent în clasă mai ales la ora de română să nu pierd când se apleacă profa după cretă. E o bunoacă de îţi cade părul de pe cap am observat că încep să chelesc nu alta. Marcel îşi cam bagă unghia în gât la fazele astea mai ales că am şi nişte colege cu care mai ies la suc pe banii lui Marcel şi mă dau la ele până se mută în altă clasă.

Într-o zi Marcel mi-a pus în pacheţelul pentru şcoală nişte slană cu ceapă degerată. Probabil că vă puteţi imagina ce se va întâmpla. În pauza mare am scos pe bancă slana şi am trântit-o pe masă am tăiat o felie şi am muşcat dintr-o ceapă din care a sărit nişte sevă puturoasă pe colega de bancă care a început sa regurgiteze pe colegii din faţă. Ce să vă mai spun a fost o adevărată reacţie în lanţ şi toţi au început să vomeze unii pe alţii în timp ce eu mâncam calm din pacheţel.

Asta a fost doar o mică parte din ce se întâmplă pe la şcoală. Toată ziua ne batem cu bucăţi de covrig ni le proiectăm direct in globii oculari sau încercăm să tragem pe nas cretă măcinată. Nimic nu se compară cu ce tâmpenii fac pe la liceu.

Câteodată mă mai trezesc să “fug” de la ore pentru vreo juma de zi şi se întâmplă să mă întâlnesc cu Marcel prin vreo bodegă şi îmi iau dea capace peste căpâţână de îmi sună capu câteva zile. Eu încerc să-i spun că profu de mate îi bolnav da el preferă să dea înainte să intrebe. Ţăran ce să-i ceri ?!

Cum spuneam în postu trecut el se ocupă pe net cu nişte periferice HP dar nu ne prea mai ajunge de trai zilnic bani  la şcoală şi show-uri seara deci i-am sugerat să se angajeze infirmieră la spitalul de cai de lângă oraş. Acum nu ştiu dacă o să prefere să şteargă balegă de pe jos în spital sau să doarmă nopţile dar o să îl las pe el să vă răspundă.

Ciau, I. Castrave-t

Deja trecuseră 2 luni de şcoală şi eram luaţi de fraieri în cartier. Cu şcoala mergea bine pentru mine era ok: şcoala de dimineaţa până în amiază şi apoi acasă mâncarea mă aştepta caldă şi Marcel săracu’ a căzut de fraier stă acasă şi vorbeşte pe net cu americani şi le prezintă în engleză ce produse au ăia de la HP (s-a şmecherit, a învăţat engleza nebunul şi-a luat nişte cărţi cu cd-uri şi a reprodus ce spunea acolo). Aşa că toată seara Marcel e la pc şi ziua mă ajută pe mine să reuşesc in cariera mea profesională.

Dar destul cu asta. Marcel  s-a responsabilizat cam prea tare. După ce mi-am luat-o în piaţă de la nişte şmecheraşi el a zis să ne întalnim a 2-a zi după ore în mijlocul pieţii să aibă el o discuţie cu băeţii. Eu am încercat să-i spun că nu e de glumă dar el s-a crezut prea matur pentru noi.

A doua zi ! Mă scol pe la 6 a.m., mă spăl pe faţă îmi pun o farfurie cu 7 sarmale la cuptorul cu microunde şi îmi fac o cafea. Mă încalţ şi mă  parfumez cu gândul că la ora 12 fix trebuie să mă întâlnesc cu Marcel în piaţă şi urmează să mi-o iau din nou.

Ajung la şcoala unde mă pun în bancă cu cea mai bună fată din clasă care mă ajuta cu temele practic s-a angajat să mă ajute intelectual. În spatele clasei stătea de obicei un băiat recunoscut cam nebun aşa cu o şapcă cu PTM în cap şi care stătea cam tăcut cam emo după părerea mea dar se ştia de el că rupea capu la oricine se uita la el şi avea porecla “Satana”.

Decât să o iau peste cap am zis să încerc să vorbesc cu el poate mă ajută pe mine şi pe Marcel. In pauză am mers şi i-am spus că are o găleată cu lapte acru dacă ne ajută. El a zis că dacă vine să facem un fanclub “mafia” la noi acasă. N-am avut încontro decât să fiu de acord chiar dacă ştiam că Marcel e cu Parazitii.

Se făcuse ora 12. Venea pe centru cu Satana şi îl vedeam pe Marcel la distanţă cu un satâr în mână şi cu ochii beliţi în toate părţile. În spatele lui am văzut că apar nişte “coloraţi” cu telefoane de vânzare. Îl ştiam pe şeful lor care mi-o dăduse şi ultima oară. Lumea din cartier îi spunea Rechinu’ că avea pe gât nişte crestături de cuţit ca nişte branhii de peşte.

Se ştie că Marcel a luat-o în cap din prima şi a căzut secerat şi nici măcar nu a apucat să injure oleacă. Ei erau vreo 10 băietani pe când eu eram cu un drac după mine. N-aveam nicio şansă dar eram deja legat pe vecie cu Marcel. Ori la bal ori la spital. Am sărit direct pe Rechinu’ care a început să împroaşte cu nişte mâzgă din “branhiile” alea direct in ochi şi am orbit instantaneu. (defapt era doar nişte puroi)

Satana stătea în mijlocul pieţii cu şapca clasică PTM în cap şi se uita la Rechinu’ care se ofticase că am îndrăznit să credem că i-o dăm. Cu ochii sloboziţi numa am auzit cum Satana strigă în toată piaţa că noi suntem cei care am format un fanclub “B.U.G. Mafia” la noi acasă şi miracolul se produse. Toţi fanii începeau să se strângă în jurul Rechinului şi el era roşu la faţă de supărare şi o venă de pe frunte începea să-i pocnească.

Eu m-am ridicat încet, mi-am şters mucii de haina lui şi apoi i-am zis că piaţa aia e a noastră de-acum încolo şi că dacă îl mai prindem pe-acolo că face afaceri lucrurile se vor termina urât pentru el.

Bineînteles a trebuit in seara aia să luăm 5 butoaie de bere şi să downloadăm toată discografia Bug şi să dăm show mare la noi în garsonieră. Tot cartierul era stupefiat cum 2 ţărani au ajuns să fie cei mai şmecheri în doar 2 luni şi cum toată lumea îi respectă.

Marcel si-a cam băgat gheara în gât cu fanclubul ăsta dar după un timp parcă a început să-i placă şi lui şi a ajuns la vorba mea sau a lui caddy: “Avem doar o viaţă de murit ! “

Good to be back,  I.C.

Mă trezesc de dimineaţă cu patura puţin ridicată pe mine şi am plecat să dau calul la apă, să duc muntele la Mahomed, să dau noroc cu preşedintele. De! Aşa se întâmplă în fiecare dimineaţă.

Cum stăteam şi auzeam susurul urinei căzând în apa de la closet mă gândeam că azi ar trebui să văd în reluare emisiunea lui Mircea Badea pentru că aseară am pierdut Friends şi am nevoie de o comedie uşoară şi proastă ca să mă ţină pe picioare restul zilei.

Ies din baie scârpinându-mă la coa.. na că fac şi rimă acum. Mă trântesc pe canapea şi sună telefonul. Ionel m-a sunat să îmi zică că ajunge mai repede de la liceu pentru că a chiulit de la matematică. I-am zis că e prost şi am închis telefonul. Ne-am încris la liceu. Nu am putut amândoi aşa că l-am înscris doar pe Ionel, dar îl ajut cu temele şi cu toate alea urmând ca eu să îmi iau job să pot să îl ţin la şcoală că ăsta moare în drum.

După cum îl ştiam eu pe el am zis că singur vine rupt de foame acasă după ce s-a ascuns în baie şi a dat la labă după ora de română. Au o profă bună dracii la română că îmi vine să îmi bag unghia în gât că nu m-am putut înscrie eu la liceu. Aşa că m-am dus în bucătărie să îi fac o omletă, o sălăţică, alea alea, un cartofior.

Întâi a trebuit să fac piaţa că nu mai erau nici cartofi, nici legume, aveam doar două oo cam putrede şi am zis că nu mai iau şi oo. Să fie mulţumit aşa, oricum nu îi spun.

Ca în fiecare zi în cartier la noi, până la piaţă am fost atacat de 3 ţigani, un ninja şi am bătut un urs polar în parcare la McDonalds, după care am trecut o bătrânică strada. Mi-am luat două sacoşe cu cartofi  în cap de la ea şi apoi a venit poliţia cum că aş fi agresat-o sexual.

Deja mă cunoşteau şi ştiau că e alarmă falsă. Dacă era să agresez o babă nu se întâmpla să se plângă vreouna că ar fi nemulţumită.

Mă întorc acasă şi mă aşez la televizor ca să mai ţin şi eu legătura cu prietenii din sat. Dau repede pe ProTV şi văd cum mai merg treburile acolo. Coiroş a bătut o vacă cu lopata până a murit şi apoi a violat-o, Bală şi-a deschis sală de ping-pong în grajd, la gater la Vietnam şi-a tăiat ambele mâini un muncitor în urma consumului a 3 kile de rachiu la birtul comunal după care a fost amendat pentru părăsirea locului de muncă pentru că a plecat la spital şi utilizare în stare de ebrietate. Fetişcanele erau şi ele bine: una a fost filmată în păpuşoi în timp ce învăţa şi a râs tot satul de ea, iar Leana filmată în timp ce vroia să folosească un tampon. Ambele filmuleţe din câte am înţeles au fost studiate sâmbăta când e piaţă în sat şi s-a cazut de comun acord ca Leana şi cealaltă să fie puse la muncă în folosul comunităţii şi să strângă toată balega de cal din sat cu mătura şi faraşul.

Luându-mi de pe inimă grija că lucrurile nu ar merge bine în sat după ce am plecat noi merg şi fac ceva de mâncare timp în care soseşte Ionel cu o buză spartă şi un ochi vânăt.

A trecut pe lângă piaţă şi el nu e aşa de atletic ca mine. M-am supărat foarte tare când l-am văzut aşa plâns, cu mucii pe tricou, cu sânge printre muci, cu bale pe la gură şi pe buze.

Pentru asta mâine e zi de piaţă!

Am încercat noi ca doi băieţi frumoşi şi tanlentaţi ce suntem să aranjăm o petrecere aşa vintage de hallowen. Cu zombie, cu vrăjitoare, etc., şi să invităm vecinii care evident după cum credeam noi vor fi mai mult decât entuziasmaţi să petreacă cu doi ţărani proaspăt veniţi la oraş şi care încă se minunează la culoarea verde de la semafor.

Hei?! Dar cui plm îi pasă? Noi avem doar un gând în capul nostru să le facem pe alea două vecine să îşi dea jos hainele cât mai repede şi să le .. în pat şi nu prin păpuşoi cum eram noi obişnuiţi.

Înarmaţi cu gândul ăsta normal pentru orice bărbat viril şi cu două sticle de vin la bord am început să amenajăm apartamentul. Am luat vreo 3 bostani şi am băgat cuţitul la nimereală în ei ca să aibă ochi cumva şi gură. Am mai luat nişte eşarfe negre de ale lui Ionel şi le-am aruncat prin casă să fie mai înfricoşător, am luat nişte prezervative cu striaţii şi le-am umflat să decoram ce mai era gol prin casa şi era totul ca şi gata.

A mai rămas să anunţăm că dăm pentrecere. Imediat am făcut un afiş manual pe  care am scris: Halovin parti! Etaj 2! AP 9! Te sperii de te caci pe tine!

Cu toate lucrurile la locul lor am zis că nu aveam cum să ratam marea petrecere. Adică să o facem de căcat. Aveam chiar şi muzica selectată, de la manele la house şi înapoi (evident şi Puşca şi cureaua lată pe acolo).

Se face seara şi eram doar noi doi deghizaţi în piticii Albei ca Zăpada. Mai trece o oră şi auzim pe cineva sunând la uşă. Mie mi-a crescut tensiunea cu gândul la blonda aia vecină, poate poate e ea. Era vecinul de la 3, Traian, care venise deghizat în vibrator. Mai socializăm noi cu el, una alta, între timp mai apar 3 vecini care arătau de parcă i-a bătut nevasta că au uitat de ziua ei, şi era prea petrecere de cârnaţi cum se zice la noi.

Eu deja îmi pierdusem speranţa când deodată sună (soneria) şi era Blonda aia mişto cu Bruneta aia pentru Ionel. Mi s-a înmuiat tot şi picioare şi telecomanda în mână când am văzut-o deghizată în albinuţă. Aşa galben cu negru, cu decolteu, cu ţâţele făcându-mi din ochi prin tricou, cu pantaloni scurţi mulaţi pe curul ăla meseriaş de îi jucau fesele ba în dreapta ba în stânga de intram în fibrilaţii.

Imediat le-am invitat pe amândouă în apartament şi le-am întrebat cu ce putem să le servim. S-au sfiit ele aşa şi au zis că vreau un suc, alea alea. Eu le-am zis că nu am, pentru că na.. e petrecere, mai bem şi noi, mai una alta. Până la urmă au acceptat un pahar de vin fiecare.

Atât a trebui, după primul urmează al doilea şi continuă să vină.

Nici nu a durat mult şi deja albinuţa mea mai avea putin si vomita polen. Nu m-am lăsat eu intimidat de lucru acesta. Am realizat că am o singură sansă să o fac să culeagă polen.

Am luat-o, vezi doamne, să am grijă de ea în camera de alături. Nu au durat nici 2 minute că trageam de ea şi după încă 3 minute îi fluturau aripile în toate părţile într-o mişcare browniană datorată unui du-te vino. O văd că face ochii mari şi îi sar antenele din cap, că îi crapă costumul pe ea. Deja sânii zici că sunt noi antene cu sfârcurile alea care indicau în toate direcţiile. Am prins-o de fund si i-am zis:

-Tu! Nici nu stii cat m-am uitat prin vizor la fundul asta!

O aud cum zice ceva, săraca era pierdută! Termin eu acolo, o las să adoarmă şi mă întorc la party unde îl găsesc pe Ionel cu un Spiderman gras (vecinu de la 10) vorbind despre ierbarul de la botanică din clasa a 6-a şi Bruneta beată pe jos cu un prezervativ tras pe cap. Moment în care m-am întors în cameră mulţumit de petrecere.

Noi prin oraş am mai fost de câteva ori, când trebuia să cumpăr sare la capră să aibă ce linge şi când mai aduceam câte un porc la vânzare pentru că la ţara era inflaţie de porci, dar nu am avut niciodată timp să asimilăm cultura urbană. Cel mai bine am decis noi că am putea face acest lucru dacă într-o zi o lăsăm mai uşor cu spionatul pe vizor să vedem ce bunăciuni de vecine avem şi în schimb am ieşi propriu-zis în oraş.

Ionel a zis că nu vine, că mai are de citit un fid ridăr sau ceva de genul ăsta. Are el un fix cu un site. Atunci eu mi-am pus uălcman-ul în buzunar, am dat drumu la o sârbă şi am început să ies din bloc.

Ajuns în stradă m-am lăsat dus la voia întâmplării de vremea tomnatică de afară. Şi am tot mers până am ajuns într-un parc pe aproape de noua noastră casă. Am trecut prin parc şi am realizat că în mare seamănă cu păduricea de la marginea satului nostru unde aduceam noi fete să le fu.. şi de o data se termină parcul. Merg mai departe, trec pe lângă tot felul de clădiri cu litere şi cifre ( e clar că aveau litere şi cifre pentru că ştiu să le citesc individual, dar nu şi împreună, eu o fobie de a mea) şi tot mă minunam. Şi atunci m-a lovit un fel de revelaţie.

Am realizat cum stăteam noi în satul nostru izolaţi de lume şi totuşi eram parcă mai aproape de ea decât cei din oraş. Că mă gândeam la vecinele alea de tot ne uitam pe vizor după ele. Stăm în nişte cuburi (pătrate cu şase feţe) şi ne desparte un perete şi avem şansa să nu le vedem niciodată for real cum am auzit eu la un talk-show (deja am mă deţărănizez cu vocabularul ăsta). Pe când la ţară puteam să relaţionăm cu oricine şi nu existau bariere decât de ordin moral  pe care ni le impuneam fiecare. Trăiam cu toţii într-o mare comunitate care se întâlnea în fiecare seară şi unde te puneai la curent cu tot ce vroiai şi puteai să împărtăşeşti orice suferinţă. Aflat acum aici realizez că suflet uman are nevoie de socializare şi ea nu se poate face prin separarea fiinţelor umane prin nişte pereţi şi crearea unor vieţi independente. Trebuie să interacţionăm pentru a putea spune că suntem nişte fiinţe vii. Pentru a trăi în sine este nevoie de mişcare, care pare a fi esenţa vieţii, şi mişcarea aceasta nu se poate petrece decât prin relaţionarea cu alţi oameni chiar dacă sunt pe nivele diferite de tine atât culturale cât şi sociale. De cele mai multe ori lucruri extraordinare pot fi ascunse în banal şi stând în faţă ochilor noştri să treacă neobservate.

Aici fiecare este pentru el şi nu mai luptă nimeni pentru un ţel comun. Mă uit la Ionel care parcă s-a prostit. Stă toată ziua pe wireless la vecinul şi citeşte bloguri.

N-ai cum să te închizi aşa şi să rămâi doar tu între 4 pereţi, într-o cutie. Fiecare cu metrul lui pătrat în care respiră şi în care aspiră. Dar nu ai cum să aspiri la ceva dacă mediul în care trăieşti nu îţi oferă posibilitate, dacă nu te simţi stimulat şi liberi să te bucuri de tot ce poţi împărtăşi cu toţi ceilalţi ascunşi după uşi de metal şi aparenţe.

Poate că scopul meu este să vin aici şi să încep să împart aceste idei cu ei. Sigur asta trebuie să fac, oamenii trebuie să sparga barierele de orice fel existente între ei.

Acum abia parcă realizez şi încep să preţuiesc un lucru pe care l-am pierdut în momentul în care am plecat de la ţară, din acel loc în care omul se întâlneşte cu semenii săi într-un mod mai pur decât fundul unui bebeluş.

După un brainstorming ca ăsta pe care l-am făcut de unul singur până s-a terminat melodia lu Sofia Vicoveanca am realizat că trebuie să mergem diseară şi să luăm fetişcanele alea la un suc ceva. Că vorba aia, tre să ne interacţionăm şi să ne introducem.

Epuizat intru într-o berărie, cer un Quilmes, scuip în el şi beau cu sete şi mă gândesc dacă să ies cu blonda sau cu bruneta.

NU! Nu avem cultură ! Nu avem studii superioare şi nici măcar medii ! Nu avem nici şcoala vieţii. Dar am hotărât că trebuie să încercăm. Viaţa în satul natul ne-a hrănit destul. Trebuie să o luăm şi pe cont propriu. DA ! Plecăm în lume!

Nu ne-a fost uşor deloc. Prima dată când ne-am gândit la aşa ceva a fost într-o seară ploioasă când noi stăteam într-un fânar cu o sticlă de vişinată de 60-70 de grade. Am zis că pur şi simplu ne-am săturat. Treburi prin jurul casei, relaţii superficiale în sat unde totul se bazează pe aparenţe, duşmani, amici retardaţi şi mai ales poruncile părinţilor ne-au fost de ajuns.

Deşi în sinea noastră am ştiut că totdeauna viaţa asta simplă ne va prii am stabilit să ne mutăm la oraş în căutarea… Nu ştiu să vă spun încă ce căutăm dar pur şi simplu nu ne simţim împliniţi. Poate pentru faptul că stăm cu mâna în nas toată ziua, bem ca porcii şi ne duce mintea numai la prostii dar mie imi place să cred că am plecat din sat să ne maturizăm cum se cuvine. Fără părinţi, fără vaca care trebuia să o scot la păscut în fiecare zi pe la 5 dimineaţa dar cu mult mai multe responsabilităţi.

Eu cu Marcel am fost dintotdeauna ca fraţii chiar dacă el chiar avea o soră mai mică (bunăcioacă rău de tot dar minoră) şi chiar dacă ne făceam şotii unul altuia, aşa că am zis să plecăm împreună şi dacă eşuăm să ne avem unul pe celălalt. Adevărul e că singuri suntem pierduţi, însă împreună poate facem cât un copil de gimnaziu. Eu urma să fiu partea raţională şi Marcel stropul ăla de nebunie care te impinge atunci când te simţi inutil. Da cam mare filozofie dar sună aproape perfect.

Era luni dimineaţă pe la ora 6. Atunci toată lumea se pregăteşte de piaţa săptămânală: vaci, cai, sămânţă, pistoale cu aer comprimat, fructe şi potcoave. Tata tot încerca să vândă un măgar care aparţinuse bunicului dar nimeni nici nu a îndrâznit vreodată să îl intrebe pe tata ce vinde ( măgarul arată ca un animal mort şi împăiat şi nu l-am văzut niciodată alergând deci e uşor de înteles de ce nu îl cumpără nimeni). În dimineaţa respectivă m-am sculat pe la 3 30 a.m. tot asudat de ce aveam să fac. În sinea mea ştiam că e un pas mare dar nu aveam să dau înapoi aşa uşor. M-am sculat pe la 5 am mâncat nişte mămăligă rece cu ceapă, am luat o ţuică de îţi amorţeau măselele, am pupat pe ai mei şi am plecat cu măgarul în piaţă.

Când am ajuns acolo, l-am văzut pe Marcel într-un colţ de şură cum stătea în poziţie fetală de parcă a văzut o fantomă. I-am dat 2 palme, l-am scuipat în ureche şi şi-a revenit imediat. Nu ştiu cum de exact atunci trecea un bogaţan prin piaţă şi a văzut măgarul şi mi-a dat 30 de lei pe el dăcă aveam să îl omor – “să îi curm suferinţa”. L-am convins că îşi trăieşte bătrâneţile fericit şi am scăpat fără măgăr şi cu nişte bani de buzunar. Noi aveam banii noştri strânşi pentru ziua asta de când am mai lucrat la Vietnam sau când vindeam lubeniţă vara.

Eram în mijlocul pieţii şi ne uitam unul la altul întrebându-ne parcă care e următorul pas, înconjuraţi de jumate din sat veniţi la piaţă. Dintr-o dată apare bunăcioaca de Minodora (sora lu Marcel) şi mă întreabă dacă sunt liber diseară. Eu tot am evitat-o că de aveam să ne facem de cap ea primea ce vroia şi pe mine mă legau.

Marcel a început să îi facă şi el ochi dulci pe-acolo (“ Tuţi marea mă-tii de … Du-te la şcoală nu mai pierde vremea pe-aici, ce vrei, să îţi pierzi timpu cu idiotu’ ăsta? “ adică eu). Dar nu m-am simţit prost ci chiar a fost un impuls.

Am plecat din sat cu gândul la Minodora ce puteam să-i fac dacă mai aşteptam încă o zi şi apoi fugeam din sat dar era deja prea târziu. Noi mai furăm la oraş dar de data asta vroiam într-un oraş mare să vedem lumea în splendoarea ei. Ajunşi acolo ne-am cumpărat un ziar şi am început să cautăm să închiriem o şandrama ceva.

Am găsit o garsonieră cam îngustă, plină de gândaci, cu bideu alea alea, complet mobilată în baie şi la un preţ rezonabil pe care puteam să ni-l permitem cam pe 3 luni.

A trecut o săptămână de atunci. Coşmarurile cu tata care bate vaca dimineaţa să plece la păscut în absenţa mea nu încetează să apară. Sper ca totul să fie mai bine de acum încolo. Acum ne căutam de lucru.

O zi bună! Al vostru  Ion Castravete