Răzbunarea

Deja trecuseră 2 luni de şcoală şi eram luaţi de fraieri în cartier. Cu şcoala mergea bine pentru mine era ok: şcoala de dimineaţa până în amiază şi apoi acasă mâncarea mă aştepta caldă şi Marcel săracu’ a căzut de fraier stă acasă şi vorbeşte pe net cu americani şi le prezintă în engleză ce produse au ăia de la HP (s-a şmecherit, a învăţat engleza nebunul şi-a luat nişte cărţi cu cd-uri şi a reprodus ce spunea acolo). Aşa că toată seara Marcel e la pc şi ziua mă ajută pe mine să reuşesc in cariera mea profesională.

Dar destul cu asta. Marcel  s-a responsabilizat cam prea tare. După ce mi-am luat-o în piaţă de la nişte şmecheraşi el a zis să ne întalnim a 2-a zi după ore în mijlocul pieţii să aibă el o discuţie cu băeţii. Eu am încercat să-i spun că nu e de glumă dar el s-a crezut prea matur pentru noi.

A doua zi ! Mă scol pe la 6 a.m., mă spăl pe faţă îmi pun o farfurie cu 7 sarmale la cuptorul cu microunde şi îmi fac o cafea. Mă încalţ şi mă  parfumez cu gândul că la ora 12 fix trebuie să mă întâlnesc cu Marcel în piaţă şi urmează să mi-o iau din nou.

Ajung la şcoala unde mă pun în bancă cu cea mai bună fată din clasă care mă ajuta cu temele practic s-a angajat să mă ajute intelectual. În spatele clasei stătea de obicei un băiat recunoscut cam nebun aşa cu o şapcă cu PTM în cap şi care stătea cam tăcut cam emo după părerea mea dar se ştia de el că rupea capu la oricine se uita la el şi avea porecla “Satana”.

Decât să o iau peste cap am zis să încerc să vorbesc cu el poate mă ajută pe mine şi pe Marcel. In pauză am mers şi i-am spus că are o găleată cu lapte acru dacă ne ajută. El a zis că dacă vine să facem un fanclub “mafia” la noi acasă. N-am avut încontro decât să fiu de acord chiar dacă ştiam că Marcel e cu Parazitii.

Se făcuse ora 12. Venea pe centru cu Satana şi îl vedeam pe Marcel la distanţă cu un satâr în mână şi cu ochii beliţi în toate părţile. În spatele lui am văzut că apar nişte “coloraţi” cu telefoane de vânzare. Îl ştiam pe şeful lor care mi-o dăduse şi ultima oară. Lumea din cartier îi spunea Rechinu’ că avea pe gât nişte crestături de cuţit ca nişte branhii de peşte.

Se ştie că Marcel a luat-o în cap din prima şi a căzut secerat şi nici măcar nu a apucat să injure oleacă. Ei erau vreo 10 băietani pe când eu eram cu un drac după mine. N-aveam nicio şansă dar eram deja legat pe vecie cu Marcel. Ori la bal ori la spital. Am sărit direct pe Rechinu’ care a început să împroaşte cu nişte mâzgă din “branhiile” alea direct in ochi şi am orbit instantaneu. (defapt era doar nişte puroi)

Satana stătea în mijlocul pieţii cu şapca clasică PTM în cap şi se uita la Rechinu’ care se ofticase că am îndrăznit să credem că i-o dăm. Cu ochii sloboziţi numa am auzit cum Satana strigă în toată piaţa că noi suntem cei care am format un fanclub “B.U.G. Mafia” la noi acasă şi miracolul se produse. Toţi fanii începeau să se strângă în jurul Rechinului şi el era roşu la faţă de supărare şi o venă de pe frunte începea să-i pocnească.

Eu m-am ridicat încet, mi-am şters mucii de haina lui şi apoi i-am zis că piaţa aia e a noastră de-acum încolo şi că dacă îl mai prindem pe-acolo că face afaceri lucrurile se vor termina urât pentru el.

Bineînteles a trebuit in seara aia să luăm 5 butoaie de bere şi să downloadăm toată discografia Bug şi să dăm show mare la noi în garsonieră. Tot cartierul era stupefiat cum 2 ţărani au ajuns să fie cei mai şmecheri în doar 2 luni şi cum toată lumea îi respectă.

Marcel si-a cam băgat gheara în gât cu fanclubul ăsta dar după un timp parcă a început să-i placă şi lui şi a ajuns la vorba mea sau a lui caddy: “Avem doar o viaţă de murit ! “

Good to be back,  I.C.