1 decembrie

Pentru ca vine 1 decembrie si dupa cum bine stiti noi suntem niste romani adevarati, iar daca nu stiti sa va fie rusine nesimtitilor si sa nu ne mai cititi niciodata. Daca de la balconul vostru nu atarna un steag al Romaniei (Mari de preferinta) pe data de 1 decembrie sau daca nu o sa iesiti din bodegi ranga de beti cantand Treceti batalioane romane Carpatii sunteti degeaba. Eu personal am planificat cu Ionel o betie in cinstea poporului roman. Desi ne dorim din suflet nu cred ca vom fi in stare sa bem pentru si cat tot poporul roman, dar vom incerca si presupun ca ne vom apropia de rezultatul dorit.

Si ca tot veni vorba de betii de 1 decembrie sa va povestesc cateva dintre ele care au avut loc in anii trecuti.

La liceu

Profit de acest moment pentru a-i mulţumi lui Marcel pentru efortul care îl depune pentru susţinerea mea în liceu. Am hotărât împreună ca unul dintre noi să se realizeze pe plan professional pe când celălalt să muncească pentru amândoi. Oricum suntem legaţi pe viaţă deci nu mai contează restu.

Aşa că eu trebuie să merg la liceu. Da! Am 21 de ani şi sunt in clasa a 9-a. Sunt cel mai mare băiat din clasă şi chiar mai mare decât unii dintre profesori. Teme nu prea fac eu dar sunt atent în clasă mai ales la ora de română să nu pierd când se apleacă profa după cretă. E o bunoacă de îţi cade părul de pe cap am observat că încep să chelesc nu alta. Marcel îşi cam bagă unghia în gât la fazele astea mai ales că am şi nişte colege cu care mai ies la suc pe banii lui Marcel şi mă dau la ele până se mută în altă clasă.

Răzbunarea

Deja trecuseră 2 luni de şcoală şi eram luaţi de fraieri în cartier. Cu şcoala mergea bine pentru mine era ok: şcoala de dimineaţa până în amiază şi apoi acasă mâncarea mă aştepta caldă şi Marcel săracu’ a căzut de fraier stă acasă şi vorbeşte pe net cu americani şi le prezintă în engleză ce produse au ăia de la HP (s-a şmecherit, a învăţat engleza nebunul şi-a luat nişte cărţi cu cd-uri şi a reprodus ce spunea acolo). Aşa că toată seara Marcel e la pc şi ziua mă ajută pe mine să reuşesc in cariera mea profesională.

Dar destul cu asta. Marcel  s-a responsabilizat cam prea tare. După ce mi-am luat-o în piaţă de la nişte şmecheraşi el a zis să ne întalnim a 2-a zi după ore în mijlocul pieţii să aibă el o discuţie cu băeţii. Eu am încercat să-i spun că nu e de glumă dar el s-a crezut prea matur pentru noi.

O zi normala

Mă trezesc de dimineaţă cu patura puţin ridicată pe mine şi am plecat să dau calul la apă, să duc muntele la Mahomed, să dau noroc cu preşedintele. De! Aşa se întâmplă în fiecare dimineaţă.

Cum stăteam şi auzeam susurul urinei căzând în apa de la closet mă gândeam că azi ar trebui să văd în reluare emisiunea lui Mircea Badea pentru că aseară am pierdut Friends şi am nevoie de o comedie uşoară şi proastă ca să mă ţină pe picioare restul zilei.

Ies din baie scârpinându-mă la coa.. na că fac şi rimă acum. Mă trântesc pe canapea şi sună telefonul. Ionel m-a sunat să îmi zică că ajunge mai repede de la liceu pentru că a chiulit de la matematică. I-am zis că e prost şi am închis telefonul. Ne-am încris la liceu. Nu am putut amândoi aşa că l-am înscris doar pe Ionel, dar îl ajut cu temele şi cu toate alea urmând ca eu să îmi iau job să pot să îl ţin la şcoală că ăsta moare în drum.

Hallowsex!

Am încercat noi ca doi băieţi frumoşi şi tanlentaţi ce suntem să aranjăm o petrecere aşa vintage de hallowen. Cu zombie, cu vrăjitoare, etc., şi să invităm vecinii care evident după cum credeam noi vor fi mai mult decât entuziasmaţi să petreacă cu doi ţărani proaspăt veniţi la oraş şi care încă se minunează la culoarea verde de la semafor.

Hei?! Dar cui plm îi pasă? Noi avem doar un gând în capul nostru să le facem pe alea două vecine să îşi dea jos hainele cât mai repede şi să le .. în pat şi nu prin păpuşoi cum eram noi obişnuiţi.

Înarmaţi cu gândul ăsta normal pentru orice bărbat viril şi cu două sticle de vin la bord am început să amenajăm apartamentul. Am luat vreo 3 bostani şi am băgat cuţitul la nimereală în ei ca să aibă ochi cumva şi gură. Am mai luat nişte eşarfe negre de ale lui Ionel şi le-am aruncat prin casă să fie mai înfricoşător, am luat nişte prezervative cu striaţii şi le-am umflat să decoram ce mai era gol prin casa şi era totul ca şi gata.

Primele impresii ale junglei urbane

Noi prin oraş am mai fost de câteva ori, când trebuia să cumpăr sare la capră să aibă ce linge şi când mai aduceam câte un porc la vânzare pentru că la ţara era inflaţie de porci, dar nu am avut niciodată timp să asimilăm cultura urbană. Cel mai bine am decis noi că am putea face acest lucru dacă într-o zi o lăsăm mai uşor cu spionatul pe vizor să vedem ce bunăciuni de vecine avem şi în schimb am ieşi propriu-zis în oraş.

Ionel a zis că nu vine, că mai are de citit un fid ridăr sau ceva de genul ăsta. Are el un fix cu un site. Atunci eu mi-am pus uălcman-ul în buzunar, am dat drumu la o sârbă şi am început să ies din bloc.

Ajuns în stradă m-am lăsat dus la voia întâmplării de vremea tomnatică de afară. Şi am tot mers până am ajuns într-un parc pe aproape de noua noastră casă. Am trecut prin parc şi am realizat că în mare seamănă cu păduricea de la marginea satului nostru unde aduceam noi fete să le fu.. şi de o data se termină parcul. Merg mai departe, trec pe lângă tot felul de clădiri cu litere şi cifre ( e clar că aveau litere şi cifre pentru că ştiu să le citesc individual, dar nu şi împreună, eu o fobie de a mea) şi tot mă minunam. Şi atunci m-a lovit un fel de revelaţie.

The Runaway

NU! Nu avem cultură ! Nu avem studii superioare şi nici măcar medii ! Nu avem nici şcoala vieţii. Dar am hotărât că trebuie să încercăm. Viaţa în satul natul ne-a hrănit destul. Trebuie să o luăm şi pe cont propriu. DA ! Plecăm în lume!

Nu ne-a fost uşor deloc. Prima dată când ne-am gândit la aşa ceva a fost într-o seară ploioasă când noi stăteam într-un fânar cu o sticlă de vişinată de 60-70 de grade. Am zis că pur şi simplu ne-am săturat. Treburi prin jurul casei, relaţii superficiale în sat unde totul se bazează pe aparenţe, duşmani, amici retardaţi şi mai ales poruncile părinţilor ne-au fost de ajuns.

Deşi în sinea noastră am ştiut că totdeauna viaţa asta simplă ne va prii am stabilit să ne mutăm la oraş în căutarea… Nu ştiu să vă spun încă ce căutăm dar pur şi simplu nu ne simţim împliniţi. Poate pentru faptul că stăm cu mâna în nas toată ziua, bem ca porcii şi ne duce mintea numai la prostii dar mie imi place să cred că am plecat din sat să ne maturizăm cum se cuvine. Fără părinţi, fără vaca care trebuia să o scot la păscut în fiecare zi pe la 5 dimineaţa dar cu mult mai multe responsabilităţi.